Astronomie

Noi planete lângă sistemul nostru solar

Cercetatorii NASA au descoperit trei noi planete din afara sistemului nostru solar, cu ajutorul datelor colectate de telescopul spaţial Kepler. Cea mai mică are dimensiunile planetei Marte, relateaza Spaceflight.com, citat de green-report.ro.
"Astronomii abia încep să confirme miile de planete descoperite de Kepler până acum. Faptul că am găsit una mică precum Marte este uimitor, şi ne spune că ar putea exista o mulţime de astfel de planete în jurul nostru", a declarat Doug Hudgins, cercetator din cadrul programului Kepler, la sediul NASA din Washington. Planetele sunt aproape de steaua lor, denumită KOI-961, care are diametrul de doar o şesime din cel al Soarelui şi este cu 70% mai mare decât Jupiter. Cele trei planete au nevoie de doar doua zile pentru a orbita steaua. "Acesta este cel mai mic sistem solar descoperit pana acum. Este de fapt mai asemanator ca marime cu Jupiter si lunile sale decat orice alt sistem planetar. Descoperirea reprezinta o noua dovada privind diversitatea sistemelor planetare din galaxia noastra", a declarat John Johnson, cercetator principal la Exoplanet Science Institute al NASA, din Pasadena, California.

Realitate sau S.F.?

Soarele şi-a schimbat traseul prin constelaţii!

*Deşi trebuia să intre în Constelaţia Peştilor pe 19 februarie, astrul se afla la acea dată în Vărsător, iar în Peşti a intrat tocmai pe 12 martie, cauza numindu-se Constelaţia Ofiucus, prin care Soarele trece în prima parte a lunii decembrie, iar Constelaţia Fecioarei este parcursă într-o perioadă mult mai lungă decât până acum.

După erupţiile solare parcă din ce în ce mai active în ultimul timp, fapt recunoscut în cele din urmă şi de NASA, care oferă chiar şi prognoze pentru 2012, iată că astrul care dă Pământului lumină şi viaţă oferă o nouă surpriză. Este vorba despre parcursul său printre constelaţii de-a lungul a 12 luni. Eram obişnuiţi cu un traseu, am putea spune, standard al Soarelui prin constelaţii în perioade exacte…, eram obişnuiţi şi cu un anume calendar astrologic şi nu credem că e om să nu-şi fi aruncat măcar odată privirea peste zodiacul său şi să afle şi cam ce-i rezervă horoscopul pentru o anumită zi, săptămână, lună sau an. Ei bine, se pare că acest parcurs al Soarelui şi calendarul astrologic nu prea mai sunt valabile, pentru că acolo sus, în Univers, se întâmplă ceva. Se vorbea de ceva vreme că numărul zodiilor, al constelaţiilor prin care trece Soarele, nu mai este de 12, ci de 13, ceea ce nu am crezut. Majoritatea oamenilor sunt sceptici şi cam respingători atunci când li se oferă ceva nou, ceva cu care nu s-au mai întâlnit. Totuşi, cu ajutorul unor programe PC care oferă posibilitatea de vizionare a spaţiului cosmic în timp real, un fel de telescoape spaţiale pe PC, am avut o surpriză când am văzut că Soarele nu se află în Constelaţia Peştilor pe 19 februarie sau imediat după aceea, cum trebuia să fie, ci se afla în Constelaţia Vărsătorului! Dacă aşa ceva se observa numai cu un singur program, iar cu celelalte era altfel, atunci am putea spune că este ireal, însă toate programele care oferă o vedere a poziţiilor constelaţiilor, planetelor, nebuloaselor etc. au arătat acelaşi lucru, anume că Soarele era în Vărsător  când tot omul ştia că el trebuia să fie în Peşti. Realitate sau S.F? În Peşti, Soarele a intrat pe 12 martie şi, după simularea mea, ar trebui să iasă din această constelaţie în jurul datei de 24 aprilie.

Şi mai interesant este de văzut parcursul Soarelui prin constelaţii şi aici ne lămurim de ce astrul nostru nu mai are traseul pe care-l ştiam până acum. Vedem cum în anumite constelaţii Soarele nu stă chiar o lună de zile sau 28 de zile, cum se ştia, Soarele având un traseu cu totul şi cu totul nou. Acesta stă cel mai mult în Constelaţia Fecioarei, aproximativ o lună şi jumătate, cam de la începutul lunii septembrie şi până la începutul lunii noiembrie! Apoi, în Leu, stă de pe 12 august şi până pe 14 septembrie, dar, repetăm, sunt date aproximative, însă perioada de timp nu este de neglijat. În Balanţă şi în Scorpion, Soarele stă mai puţin decât până acum, surprinzător de puţin, iar apoi are un nou traseu, parcurgând, atenţie!, Constelaţia Ofiucus („Purtătorul de şerpi”, cum mai este denumită), în perioada de la sfârşitul lunii noiembrie şi până la mijlocul lunii decembrie. În această nouă constelaţie ce apare pe traseul Soarelui se găseşte şi o supernovă, intitulată Kepler`s. Ceea ce v-am relatat mai devreme se poate observa cu ajutorul unor programe pentru PC, de vizionare în timp real a spaţiului cosmic, programe pe care le pot utiliza şi astronomii amatori. Este vorba despre „Stellarium”, „Word Wide Telescope” şi „Google Earth”, toate indicând, repet, acelaşi lucru, anume că Soarele şi-a schimbat traseul prin constelaţii. Anul trecut, în această perioadă, Soarele se cam pregătea să iasă din Peşti, iar aceste programe indicau acest lucru, ori acum Soarele nici măcar nu a ajuns la jumătatea traseului prin Peşti! Se afirmă că totul în Univers este ciclizat şi că ceea ce pleacă se şi întoarce. Poate că o astfel de "imagine" era vizibilă şi în urmă cu mii de ani şi acum a venit vremea să fie din nou ca înainte. Universul ne oferă lucruri extrem de interesante şi surprinzătoare. Vibraţiile sale energetice au o contribuţie însemnată asupra vieţii. Noi, oamenii din acest timp, am început să-i cunoaştem cât de cât tainele, să-l cunoaştem mai bine, alţii au făcut-o cu mult înaintea noastră, dar aici este un alt subiect de discuţie.

Mihail Marinescu

Perigeul Lunar, un fenomen astronomic ce produce subiecte… aprinse!

Ca toţi locuitorii Terrei, ploieştenii au aşteptat şi ei “momentul” numit Super Lună, adică atunci când satelitul natural al Pământului se află la o distanţă de numai 363.104 kilometri. Din păcate, sâmbătă, 19 martie, atunci când Luna s-a aflat la acea distanţă mică de Pământ, nori groşi şi negricioşi au umplut cerul Ploieştiului şi al României, aşa că noi nu am putut admira minunea naturii. Am putut, însă, să o vedem două seri mai târziu, şi nu am regretat. Chiar dacă era în... retragere, totuşi s-a putut observa şi admira astrul nopţii în toată splendoarea sa. Era mult mai aproape decât de obicei şi avea o strălucire foarte puternică. Luna s-a aflat, pe 19 martie, la cea mai mică distanţă de Pământ din ultimii 18 ani, în faza de lună plină, fiind cu 14% mai mare şi cu 30% mai strălucitoare decât e în mod normal în această fază. În mişcarea ei în jurul Pământului, Luna atinge două extreme: punctul cel mai apropiat de Terra, perigeu – la 363.104 de kilometri, şi cel mai îndepărtat, apogeu – la 405.696 de kilometri. Perigeul coincide cu faza de lună plină o dată la un an, o lună şi 18 zile. În noaptea de sâmbătă, Luna s-a apropiat de Pământ la 356.577 de kilometri. O apropiere asemănătoare a mai avut loc în 1955, 1974, 1992 şi 2005.

*Chiar nu ne-a afectat cu nimic Luna?

Au fost voci care afirmau că o asemenea apropiere a Lunii de Terra nu are niciun efect devatator asupra oamenilor, asupra Pământului. Au fost, însă, şi persoane care au contrazis şi au oferit chiar şi dovezi care să le întărească spusele. Dacă privim în jurul nostru – şi nu ar fi rău să mai facem acest lucru din când în când – observăm că ceva parcă s-a întâmplat şi chiar se mai întâmplă. Catastrofa din Japonia poate reprezenta un expemplu , chiar dacă sunt şi unii care afirmă că fenomenul nu ar fi fost produs de natură. Acea tragedie din Japonia s-a produs cu câteva zile înaintea apropierii Lunii, la fel cum s-a întâmplat în anul 2005 (încă un an în care Luna s-a mai aflat aproape de Terra), când în Indonezia, cu două săptămâni înainte de producerea fenomenului, au murit 200.000 de oameni din cauza unui devastator tsunami! Concidenţă? Nu prea credem. Poate ar trebui să conştientizăm că nimic nu este întâmplător în acest Univers din care facem şi noi parte. Mai mult decât atât, seismul din Japonia s-a produs între cele două faze ale Lunii care exercită cea mai mare atracţie gravitaţională asupra Pământului, Luna nouă şi Luna plină, concomitent cu apropierea. În 1974, când a avut loc o astfel de apropiere a lunii, Ciclonul Tracy a devastat o suprafaţă destul de mare de pe continentul australian, provocând pagube imense. În 1992, un cutremur de gradul 7 s-a soldat cu moartea a 180 de oameni în Nicaragua. Specialiştii ruşi susţin că, din cauza atracţiei sporite, Pământul îşi modifică forma, alungindu-se, ceea ce duce la mişcări masive ale scoarţei terestre, în urma cărora se produc seisme. Sunt prezente şi alte semne, nu ştim exact dacă din pricina Lunii, dar ele există, cum ar fi stările omului, care tind spre agitaţie, nervozitate, suspiciune, care sunt din ce în mai pronunţate în ultimul timp.

*Aglomeraţie de planete în Peşti!

De ceva veme, în Constelaţia Peştilor se află o aglomerare de planete. Sunt prezente acolo Jupiter, Mercur, Uranus, la care se adaugă Soarele şi Terra. Marte nu este nici ea departe de Peşti, repsectiva planetă aflându-se deocamdată în Vărsător, dar la graniţa cu Constelaţia Peştilor. O astfel de aglomerare planetară nu aduce lucruri prea benefice, după cum se şi poate observa. Referirea este, cum arătam şi mai devreme, la stările emoţionale, sufleteşti ale multor oameni. Poate că nu ar fi rău ca, în acestă perioadă, să încercăm să fim mai detaşaţi, mai neutrii faţă de problemele destul de spinoase pe care le întâmpinăm acum. Este greu, dar merită încercat, pentru că traversăm o perioadă destul de aspră a existenţei noastre şi nu ar fi bine să dezarmăm în faţa greutăţilor. Orgoliile sunt puse înaintea respectului, răul înaintea binelui, ura îniantea iubirii..., câte şi mai câte! Dar oare unde vom ajunge?

Mihail Marinescu

.