Perigeul Lunar, un fenomen astronomic ce produce subiecte… aprinse!

Ca toţi locuitorii Terrei, ploieştenii au aşteptat şi ei “momentul” numit Super Lună, adică atunci când satelitul natural al Pământului se află la o distanţă de numai 363.104 kilometri. Din păcate, sâmbătă, 19 martie, atunci când Luna s-a aflat la acea distanţă mică de Pământ, nori groşi şi negricioşi au umplut cerul Ploieştiului şi al României, aşa că noi nu am putut admira minunea naturii. Am putut, însă, să o vedem două seri mai târziu, şi nu am regretat. Chiar dacă era în... retragere, totuşi s-a putut observa şi admira astrul nopţii în toată splendoarea sa. Era mult mai aproape decât de obicei şi avea o strălucire foarte puternică. Luna s-a aflat, pe 19 martie, la cea mai mică distanţă de Pământ din ultimii 18 ani, în faza de lună plină, fiind cu 14% mai mare şi cu 30% mai strălucitoare decât e în mod normal în această fază. În mişcarea ei în jurul Pământului, Luna atinge două extreme: punctul cel mai apropiat de Terra, perigeu – la 363.104 de kilometri, şi cel mai îndepărtat, apogeu – la 405.696 de kilometri. Perigeul coincide cu faza de lună plină o dată la un an, o lună şi 18 zile. În noaptea de sâmbătă, Luna s-a apropiat de Pământ la 356.577 de kilometri. O apropiere asemănătoare a mai avut loc în 1955, 1974, 1992 şi 2005.

*Chiar nu ne-a afectat cu nimic Luna?

Au fost voci care afirmau că o asemenea apropiere a Lunii de Terra nu are niciun efect devatator asupra oamenilor, asupra Pământului. Au fost, însă, şi persoane care au contrazis şi au oferit chiar şi dovezi care să le întărească spusele. Dacă privim în jurul nostru – şi nu ar fi rău să mai facem acest lucru din când în când – observăm că ceva parcă s-a întâmplat şi chiar se mai întâmplă. Catastrofa din Japonia poate reprezenta un expemplu , chiar dacă sunt şi unii care afirmă că fenomenul nu ar fi fost produs de natură. Acea tragedie din Japonia s-a produs cu câteva zile înaintea apropierii Lunii, la fel cum s-a întâmplat în anul 2005 (încă un an în care Luna s-a mai aflat aproape de Terra), când în Indonezia, cu două săptămâni înainte de producerea fenomenului, au murit 200.000 de oameni din cauza unui devastator tsunami! Concidenţă? Nu prea credem. Poate ar trebui să conştientizăm că nimic nu este întâmplător în acest Univers din care facem şi noi parte. Mai mult decât atât, seismul din Japonia s-a produs între cele două faze ale Lunii care exercită cea mai mare atracţie gravitaţională asupra Pământului, Luna nouă şi Luna plină, concomitent cu apropierea. În 1974, când a avut loc o astfel de apropiere a lunii, Ciclonul Tracy a devastat o suprafaţă destul de mare de pe continentul australian, provocând pagube imense. În 1992, un cutremur de gradul 7 s-a soldat cu moartea a 180 de oameni în Nicaragua. Specialiştii ruşi susţin că, din cauza atracţiei sporite, Pământul îşi modifică forma, alungindu-se, ceea ce duce la mişcări masive ale scoarţei terestre, în urma cărora se produc seisme. Sunt prezente şi alte semne, nu ştim exact dacă din pricina Lunii, dar ele există, cum ar fi stările omului, care tind spre agitaţie, nervozitate, suspiciune, care sunt din ce în mai pronunţate în ultimul timp.

*Aglomeraţie de planete în Peşti!

De ceva veme, în Constelaţia Peştilor se află o aglomerare de planete. Sunt prezente acolo Jupiter, Mercur, Uranus, la care se adaugă Soarele şi Terra. Marte nu este nici ea departe de Peşti, repsectiva planetă aflându-se deocamdată în Vărsător, dar la graniţa cu Constelaţia Peştilor. O astfel de aglomerare planetară nu aduce lucruri prea benefice, după cum se şi poate observa. Referirea este, cum arătam şi mai devreme, la stările emoţionale, sufleteşti ale multor oameni. Poate că nu ar fi rău ca, în acestă perioadă, să încercăm să fim mai detaşaţi, mai neutrii faţă de problemele destul de spinoase pe care le întâmpinăm acum. Este greu, dar merită încercat, pentru că traversăm o perioadă destul de aspră a existenţei noastre şi nu ar fi bine să dezarmăm în faţa greutăţilor. Orgoliile sunt puse înaintea respectului, răul înaintea binelui, ura îniantea iubirii..., câte şi mai câte! Dar oare unde vom ajunge?

Mihail Marinescu

.

Shakira - Loca ft. Dizzee Rascal

Terra

Terra se zguduie!

Cu toţii am văzut, prin intermediul televizorului sau cu ajutorul Internetului, catastrofa ce a avut loc în Japonia vinerea trecută. Cu toţi am fost… mişcaţi emoţional de suferinţa locuitorilor afectaţi de tsunamiul provocat de cutremurul ce a avut o magnitudine de 8,9. Cu toţi ar trebui să fim conştienţi că Planeta este şi ea o fiinţă vie şi oamenii nu au fost mereu prea blânzi cu natura, cu bogăţiile oferite de Terra. Natura îşi cere drepturile şi suntem contemporani cu mari schimbări ce vor urma la nivel planetar, chiar dacă oficialităţile se cam feresc să spună ceva concret. Şi este de înţeles, pe alocuri, acest lucru. Unii specialişti spun că puternicul cutremur ce a avut loc în Japonia are legătură cu apropierea astrului nopţii, Luna, de Pământ. Satelitul natural al Terrei se apropie din ce în ce mai mult de noi, sâmbătă, 19 martie 2011, urmând ca distanţa să fie la cea mai mică distanţă din 1992 şi până în prezent, arată site-ul Altasese. Fenomenul se numeşte "perigeu lunar" sau "Super Luna". Luna are şi ea magnetismul său şi se afirmă că din cauza apropierii, Pământul este atras spre Lună şi de aceea scoarţa terestră se mişcă puternic. De altfel, şi activitatea vulcanică s-a intensificat pe Terra în ultimul timp şi putem face o legătură cu ceea ce spun diverşi specialişti.

*S-a mişcat axa Pământului

Conform Institutului britanic de Geofizică şi Vulcanologie, cutremurul de 8,9 ce a avut loc vineri în Japonia, a mişcat axa Pământului cu circa 10 centimetri. Institutul mai precizează că impactul asupra axei Pământului a fost mult mai mare decât cel înregistrat în 2004 după cutremurul din Sumatra şi mai slab doar decât impactul cauzat de cutremurul din Chile în 1960. Cutremurul cu magnitudinea de 8,8 din Chile a modificat axa Pământului, scurtând durata zilelor, susţin cercetătorii. Conform acestora, ziua s-a scurtat cu 1,2 microsecunde. În urma seismului, oraşul chilian Concepcion a fost mutat cu trei metri. Capitala, Santiago, a suferit o mutare de doar 27,7 centimetri.

*Cu gândul la 2012!

Exploziile solare pot şi ele să afecteze viaţa pe Terra şi nu putem omite asta. Radiaţiie Soarelului, dacă vor trece de scutul atmosferic al Pământului, sunt capabile să lase urme în exitenţa noastră. Deocamdată, Pământul rezistă, dar cu toate acestea iată că totuşi se întâmplă ceva. Civilizaţia maya – şi nu numai – vorbea despre data de 21 decembrie 2012 ca fiind o dată ce anunţă sfârşitul timpului şi începutul altuia, începutul unei Noi Ere. Atenţie! Sfârşitul timpului nu înseamnă neapărat sfârşitul lumii. Mayaşii au fost buni cunoscători în tainele astronomiei şi preziceau fenomene astronomice cu mult timp înainte ca acestea să aibă loc. 21.12.2012 este data solstiţiului de iarnă, iar învăţaţii maya considerau că atunci Pământul va avea parte de o schimbare majoră, împreună cu oamenii, care vor trece la o epocă spirituală, cu vibraţii mai înalte. Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul când adevărul ne va fi revelat. Toate aceste schimbări dramatice vor avea efecte şi asupra ADN-ului uman, care va fi reprogramat şi va fi îmbunătăţit, ajungand de la 2 la 12 spirale. După 2012, oamenii vor depăşi tehnologia aşa cum este cunoscută azi, precum şi conceptele actuale despre Timp şi Spaţiu şi va avea loc o trecere rapidă prin dimensiunea a patra şi intrarea în cea de-a cincea. În acea dată, 21.12.2012, sistemul nostru solar se va alinia cu centrul galactic, unde se află Pleiadele. Acum, Soarele traversează 13 constelaţii în loc de 12 cum era până acum, noua constelaţie numindu-se Ophicus. Anul 2012 coincide şi cu intrarea Pământului în Era Vărsătorului, eră care va dura aproximativ 2000 de ani şi care se va caracteriza prin cunoaştere, pace, dragoste. Acum, ne aflăm în Era Peştilor.

Formidabili observatori în stele, mayaşii au descoperit, în urma cu 3.000 de ani, oscilaţia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimbă continuu poziţia aparentă a astrelor.

*Semne de Apocalipsă?

Cutremurul din Japonia ar putea să aibă legătură cu posibila schimbare a polarităţii Pământului, fenomen despre care se spune că se întâmplă odată la 13.000 de ani. De asemenea, suntem martorii unor evenimente care vin să întărească teoriile celor ce susţin marea schimbare ce va avea loc în decembrie 2012: mii de păsări şi peşti morţi, activitate vulcanică extinsă şi din ce în ce mai intensă, seisme puternice, clima care este parcă de nerecunoscut în multe din zonele de pe glob (ninge acolo unde nu a nins niciodată şi e cald acolo unde trebuia să fie frig), Soarele are erupţii tot mai puternice. Omul... merită un capitol aparte. Mulţi au devenit din ce în ce mai răi, mai dornici să strângă averi, să aibă tot mai mulţi bani şi putere, nepăsători de nevoile celor din jurul lor, egoişti. Sunt acestea semne că se va întâmpla ceva şi mai rău pe Terra în curând? Sunt cumva semne că răul este la apogeu şi de aceea acesta se manifestă aşa? Nu cumva Apocalipsa, despre care se tot vorbeşte, se manifestă chiar acum? Noi, oamenii, nu ştim ce ne rezervă viitorul. Asta nu ne împiedică să ne punem o serie de întrebări cu privire la fenomenele multiple ce se întâmplă acum pe glob... Nu ne împiedică să fim optimişti şi să sperăm că răul prezent în unii oameni o să dipară la un momnet dat. Când se va întâmpla asta, numai Dumnezeu ştie. Sunt unii oameni care au anumite simţuri mai dezvoltate decât semenii lor şi simt că ceva se va întâmpla, că anumite lucruri nu vor mai fi aşa cum au fost până acum. Se spune că totul în Univers este un ciclu şi că ceea ce pleacă se şi întoarce.

Mihail Marinescu