Perigeul Lunar, un fenomen astronomic ce produce subiecte… aprinse!

Ca toţi locuitorii Terrei, ploieştenii au aşteptat şi ei “momentul” numit Super Lună, adică atunci când satelitul natural al Pământului se află la o distanţă de numai 363.104 kilometri. Din păcate, sâmbătă, 19 martie, atunci când Luna s-a aflat la acea distanţă mică de Pământ, nori groşi şi negricioşi au umplut cerul Ploieştiului şi al României, aşa că noi nu am putut admira minunea naturii. Am putut, însă, să o vedem două seri mai târziu, şi nu am regretat. Chiar dacă era în... retragere, totuşi s-a putut observa şi admira astrul nopţii în toată splendoarea sa. Era mult mai aproape decât de obicei şi avea o strălucire foarte puternică. Luna s-a aflat, pe 19 martie, la cea mai mică distanţă de Pământ din ultimii 18 ani, în faza de lună plină, fiind cu 14% mai mare şi cu 30% mai strălucitoare decât e în mod normal în această fază. În mişcarea ei în jurul Pământului, Luna atinge două extreme: punctul cel mai apropiat de Terra, perigeu – la 363.104 de kilometri, şi cel mai îndepărtat, apogeu – la 405.696 de kilometri. Perigeul coincide cu faza de lună plină o dată la un an, o lună şi 18 zile. În noaptea de sâmbătă, Luna s-a apropiat de Pământ la 356.577 de kilometri. O apropiere asemănătoare a mai avut loc în 1955, 1974, 1992 şi 2005.

*Chiar nu ne-a afectat cu nimic Luna?

Au fost voci care afirmau că o asemenea apropiere a Lunii de Terra nu are niciun efect devatator asupra oamenilor, asupra Pământului. Au fost, însă, şi persoane care au contrazis şi au oferit chiar şi dovezi care să le întărească spusele. Dacă privim în jurul nostru – şi nu ar fi rău să mai facem acest lucru din când în când – observăm că ceva parcă s-a întâmplat şi chiar se mai întâmplă. Catastrofa din Japonia poate reprezenta un expemplu , chiar dacă sunt şi unii care afirmă că fenomenul nu ar fi fost produs de natură. Acea tragedie din Japonia s-a produs cu câteva zile înaintea apropierii Lunii, la fel cum s-a întâmplat în anul 2005 (încă un an în care Luna s-a mai aflat aproape de Terra), când în Indonezia, cu două săptămâni înainte de producerea fenomenului, au murit 200.000 de oameni din cauza unui devastator tsunami! Concidenţă? Nu prea credem. Poate ar trebui să conştientizăm că nimic nu este întâmplător în acest Univers din care facem şi noi parte. Mai mult decât atât, seismul din Japonia s-a produs între cele două faze ale Lunii care exercită cea mai mare atracţie gravitaţională asupra Pământului, Luna nouă şi Luna plină, concomitent cu apropierea. În 1974, când a avut loc o astfel de apropiere a lunii, Ciclonul Tracy a devastat o suprafaţă destul de mare de pe continentul australian, provocând pagube imense. În 1992, un cutremur de gradul 7 s-a soldat cu moartea a 180 de oameni în Nicaragua. Specialiştii ruşi susţin că, din cauza atracţiei sporite, Pământul îşi modifică forma, alungindu-se, ceea ce duce la mişcări masive ale scoarţei terestre, în urma cărora se produc seisme. Sunt prezente şi alte semne, nu ştim exact dacă din pricina Lunii, dar ele există, cum ar fi stările omului, care tind spre agitaţie, nervozitate, suspiciune, care sunt din ce în mai pronunţate în ultimul timp.

*Aglomeraţie de planete în Peşti!

De ceva veme, în Constelaţia Peştilor se află o aglomerare de planete. Sunt prezente acolo Jupiter, Mercur, Uranus, la care se adaugă Soarele şi Terra. Marte nu este nici ea departe de Peşti, repsectiva planetă aflându-se deocamdată în Vărsător, dar la graniţa cu Constelaţia Peştilor. O astfel de aglomerare planetară nu aduce lucruri prea benefice, după cum se şi poate observa. Referirea este, cum arătam şi mai devreme, la stările emoţionale, sufleteşti ale multor oameni. Poate că nu ar fi rău ca, în acestă perioadă, să încercăm să fim mai detaşaţi, mai neutrii faţă de problemele destul de spinoase pe care le întâmpinăm acum. Este greu, dar merită încercat, pentru că traversăm o perioadă destul de aspră a existenţei noastre şi nu ar fi bine să dezarmăm în faţa greutăţilor. Orgoliile sunt puse înaintea respectului, răul înaintea binelui, ura îniantea iubirii..., câte şi mai câte! Dar oare unde vom ajunge?

Mihail Marinescu

.